Piazza San Marco

                  Primul turn construit în 1173 a fost un far, dar în Evul Mediu a fost transformat în turn de susţinere pentru o cuşcă de tortură. Aici are loc începerea festivităţilor pentru Carnavalul de la Veneţia şi tot aici şi-a testat Galileo Galilei pentru prima dată telescolpul.

               Piaţa San Marco era plină de porumbei iar dacă aveai cu tine nişte pâine erai cel mai bun prieten al lor.

                      Basilica di San Marco este biserica cea mai cunoscută din Veneţia şi unul din cele mai bune exemple de arhitectură bizantină. Ea se află în Piaţa San Marco. Iniţial biserica era o capelă pentru conducătorii veneţieni. Din anul 1807 a fost locaşul Patriarhului Veneţiei. Datorită formei opulente, decorată cu mozaic bizantin, şi datorită statutului său de putere şi bunăstare ca simbol veneţian, a mai fost numită şi Biserica de aur (Chiesa d'Oro).

                   Palatul Dogilor din Veneţia a servit ca senat, centru administrativ, tribunal, arhivă publică şi închisoare până în anul 1797 atunci când a căzut republica veneţiană.

                             Puntea Suspinelor (în italiană Ponte dei Sospiri) a fost construită în 1600 pentru a uni camerele de interogare din Palatul Dogilor de închisoare fiind despărţită de acesta doar de un canal. Podul a fost, de fapt, botezat de poetul englez Lord Byron într-unul dintre poemele sale: "Am stat în Veneţia pe Puntea Suspinelor,/Palat, de-o parte şi temniţa de alta”, scria poetul romantic, în secolul al XIX-lea. El se referea, de fapt, la suspinele condamnaţilor la moarte care mergeau pe ultimul drum, de la Palatul Dogilor către locul în care erau executaţi. Astfel, pe Puntea Suspinelor ei puteau să vadă pentru ultima oară lumina soarelui.